Colectiv Aftermath

62597876_383177868970500_391824227122020352_n

FITN7: 153 de secunde, de Svetlana Cârstean
Regia: Ioana Păun
Scenografia: Cătălin Rulea
Documentarea: Laura Ștefănuț, Smaranda Nicolau
Scenariul: Svetlana Cârstean
Coloana sonoră: Sillyconductor
Mișcarea scenică: Andreea David
Compoziție muzicală specială: Diana Miron
Performeri: Irina Artenii, Andrei Cătălin, Claudia Chiraș, Sorin Dobrin, Lorena Luchian, Alice Mihalache, Denisse Moise, Cristina Negucioiu, Ana Maria Pop, Ingrid Robu, Adina Răducan, Amelia Stuparu, Teodora Tudose, Octavian Voina
Artistă asociată: Nicoleta Lefter
Voce container: Bogdan Dumitrache
Text epilog: creație colectivă
Producător: Biatrice Cozmolici. Proiect realizat în parteneriat cu ARCUB (Centrul Cultural al Municipiului București) și CNDB (Centrul Național al Dansului București)

R.I.P. #Colectiv

Un incendiu cât o generație distrusă? Da, pentru că România și pentru că nu mai poți zice nimic după așa o tragedie. În fond, pe tinerii care-au murit înăuntru oricum i-am fi pierdut dac-ar fi plecat pe-afară. Nu de alta, dar membrii trupei Goodbye to Gravity de unde credeți c-au apărut? Tot vina lor e c-au pierit în Colectiv?

Totuși, vă mai zic un lucru, pentru că am fost și barman (da, eu, autorul cronicii de față). Un bodyguard de-acolo mi-a spus ce s-a petrecut de fapt. Patronul a cerut să nu se-aprindă artificii ș.a. nebunii, iar după ce-a plecat, băieții au scos tot ce-au avut. La câteva scântei distanță, încăperea s-a aprins. Așadar, concluzia-i aceeași de treizeci de ani: corupția ucide… de data asta pe bune. Ca dovadă, în urma tragediei, presa a continuat să mintă, avizele se dau la fel de anapoda, dezinfectanții din spitale nu dezinfectează, iar spitalele în sine sunt pline de infecții.  

Astfel, atât inspectorii ISU, cât și patronii localului trebuiau luați ca responsabili pentru „verificările” de pe hârtie.

Dar să revenim la piesă și la odioasa catastrofă ca să-nțelegem ce înseamnă 153 de secunde.

Welcome

În ziua de azi ești obligat să reziști la absolut orice. Trebuie să fii nemilos, eficient, calculat și ambițios. Orice pierdere de vreme este interzisă. În rest, înjuri între patru pereți și stai tot timpul cu nervii întinși.

Corectitudinea nu e totuna cu excepționalul, dar metalul poate simboliza un zeu invincibil. În Colectiv, particulele îți zburau în ochi, iar oamenii se îmbulzeau exact ca niște obiecte. Unii intrau după cei rămași până când nu mai ieșeau. Alții au murit atât de rapid, încât n-aveau nici păcate. Încă erau o mână de visători inocenți care veneau aici în weekenduri și se simțeau de neatins; nu făceau compromisuri și nu se considerau noua generație de sacrificiu. Lumea era la picioarele lor. Muzica bună, țigările și berea treceau drept priorități.

Seconds

În față-i agitație, ceva se întâmplă. Pare-a fi o ceartă sau o-ncăierare. Într-o parte, staff-ul sosește cu un extinctor, însă spectatorii caută deja ieșirea. Sigur nu e nu știu ce, își zic toți în sinea lor. Poate după tămbălău vor reveni în încăpere.

Până una-alta, hainele-s la garderobă, iar oamenii încep să se-mpingă la greu. Focul ia amploare și miroase-a piele arsă. Lacrimile nu-și au rostul, localul e o menghină. Într-un gest de disperare, cineva își strigă mama.

Nimeni nu știe la cine s-apeleze sau ce-ar fi de făcut. Câțiva și-ar dori să iasă și fără picioare. Restul se-mpiedică de ei înșiși, iar flăcările din club își schimbă culoarea în funcție de impurități. Ca atare, oamenii se intoxică de la substanțele eliberate și rămân pe jos. Concertul se transformă brusc într-un iad fără scăpare.

Extinctoarele-s pe nicăieri, c-așa e-n România, pe când focul a fost descoperit cu sute de mii de ani în urmă. Acesta poate fi roșu, verde, mov, albastru și pentru orice există un punct de topire. În Colectiv erau 800 de grade Celsius, iar la tavan erau o mie. De altfel, așa se manifestă un adevărat incendiu. Din păcate, arsurile au fost la rândul lor ceva de nedescris.

64306715_321785908737052_6519089949587800064_n

Minutes

Ai doar hainele de la spălat și pe balcon o bicicletă. De companie îți ține o broască țestoasă. Detești aglomerațiile și te consideri pe cont propriu.

În Colectiv nu există nici plan de evacuare și nici instructaje în caz de incendiu. Ușa se deschide numai de afară, așa că poți muri chiar lângă prag. Așadar, dacă ieși pe la vreun party, riști să nu te mai întorci.

Parcă moartea nu făcea parte din program. La fel, să nu uităm de hainele ajunse-n piele sau de internați. Pe deasupra, ajutoarele au venit mult prea târziu. Cât despre actori, aceștia încercau să fabrice niște cocktailuri Molotov cu sticle de suc și gaz inexistent.

Daily

„Atmosfera încinsă” e presărată pe alocuri cu bandaje, ambulanțe și grămada de taxiuri. Ce-a fost a fost (și va mai fi).

Eroina principală e dusă pe targă cu capul în jos și cu masca de oxigen pe față. Totul e în parametri normali. Se aud zgomotul avionului și replicile asistentei. Peste hotare va vorbi zilnic cu mama și va avea o slujbă faină. Cicatricile-i vor dispărea și viața i se va reface.

Între timp, Guvernul cade. Lumea iese la proteste, pe când ție îți rămâne să înjuri oglinda. Cineva a lăsat ușa deschisă și pisica a murit undeva în întuneric. Ce mai contează, începe spectacolul!

Line-up

România-i aceeași țară coruptă pe care o știm dintotdeauna. Prostia e la ea acasă, iar pericolele ne pândesc la fiecare pas.

Clădirile stau să se prăbușească peste noi.
Copiii sunt amenințați constant cu bătaia.
Iliescu trăiește în continuare ca un rege.
Când vedem un om căzut, îl etichetăm bețiv.
Cu șpăgile aruncăm în stânga și în dreapta.
Nu ne declarăm chiria și muncim la negru.
Circulăm fără bilet și conducem chercheliți.
Depășim ambulanța și ne credem barosani.
Decodoarele sunt viața noastră și votăm cu Firea.
Intrăm în masonerie pentru-a deveni directori.
Plagiem cât încape, dă-o dracu` de cultură.
Sataniștii de la Colectiv făceau sex în grup.
În spitale se operează cu bacteriile pe masă.
Pacienții primesc aceeași seringă.
Marinarii oferă flori și-ți ucid pisica.

Exit

Din brichetele pe terminate mai sar doar câteva scântei. Iată, cu o lumânare-două nu se face primăvară.  

În rest, textul vorbit îi împingea pe actori într-o mișcare browniană, cu miza de-ai neliniști. Au încercat să separe și pereții, dar nu le-a reușit. Povesteau ca dinăuntru și aproape fără glas despre orori și nepăsare.

Eu nici acum nu realizez, cu toate neregulile care erau și la mine-n bar. Ba m-am curentat la o lampă, ba curgeau frigiderele și puteau să facă scurt. Prizele erau praf și două cărămizi căzuseră de la etaj. Una se făcuse țăndări în fața băii fetelor, iar alta nimerise-n bucățele pe tejghea.  

MAI JOS AVEȚI UN INTERVIU DESPRE SPECTACOL ȘI DOUĂ INTERVIURI RARE CU PATRONUL CLUBULUI.

P.S. La câte scaune goale au fost, cred că efectiv suntem o cauză pierdută.

Patronul Colectiv povestește ce a făcut după ce a auzit de tragedia din clubul său

Un patron al clubului Colectiv vrea să împartă vina cu autoritățile

Scrie un comentariu