Căsuța piticilor există!

52151501_2274267616226517_1491729449995993088_n

Trupa de marionete a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad prezintă spectacolul „Albă ca Zăpada”
Regia: Ildiko Kovacs
Scenografia: Zofia Krzyzanowski
Distribuția: Adina Doba, Lenuța Dorobanțu, Sorin Dorobanțu

Lăsând deoparte spaimele, roboții și extratereștrii, intrăm în lumea aventurii. Citim la lumina lumânării, cum o făcea bunicul pe vremuri; parcă am descoperit o comoară ascunsă. După ce suflăm praful de pe ditamai cartea, dăm și de marionetele din pod. Acestea se vor preschimba pe rând în Albă ca Zăpada, Baba Cloanța sau în cei șapte pitici. Castelul și căsuța din pădure alcătuiesc decorul.  

Partea întâi

Regele și regina poveștii sunt înveseliți de nașterea fiicei lor cu pielea albă ca zăpada. Pe de altă parte, împărăteasa se stinge și treptat, în locul său sosește o altă regină. Aceasta se admiră toată ziua în oglindă și își ceartă noua fiică pentru că se joacă. Inima ei rece o portretizează ca fiind o narcisistă.

Albă ca Zăpada prinde fluturi prin grădină alături de cățelul său. Că își murdărește hainele, asta-i partea a doua. Partea și mai proastă e că neascultătoarea noastră ar fi mult mai chipeșă decât mama sa cea vitregă. Rezolvarea? La ordinul reginei, vânătorul o-nsoțește pe fetiță în pădure și-o abandonează. Astfel, micuța e întâmpinată de lilieci și bufnițe. E mult mai fericită decât la castel, dar o sperie furtuna și strigă după ajutor. Umbrele crengilor nu lipsesc nici ele.

Dintr-o dată, îi sare în cale o căsuță fermecată cu șapte tacâmuri și șapte cănițe. Ați ghicit, apar piticii și Albă ca Zăpada e luată în primire. În schimb, regina află că aceasta e încă vie și plănuiește s-o elimine. O va vrăji și-i va distruge întreaga tinerețe.

Partea a doua  

Piticii pleacă la muncă, iar împărăteasa se deghizează într-o babă de la târg. Rămasă singură, fata cu părul negru și obrajii roșii probează cordonul „bătrânei”, care-o strânge de talie cu toată puterea. Era cât pe ce s-o ucidă, însă Albă ca Zăpada nu reușise decât să leșine. Prin urmare, de-acum înainte, tânăra frumoasă va deschide ușa doar la auzul unui clopoțel.

Dând greș, „baba” revine – de data asta cu un pieptăn. Pe cărare se împiedică și de un pitic, pe care îl rezolvă cu ajutorul obiectului magic (Îți arăt eu cine-i regina, blestematule!). Albei ca Zăpada îi strecoară mărul otrăvit, iar fata regelui e răpusă de un somn adânc. Sosește Făt-Frumos călare pe-un cal alb (păi se putea altfel?) și-o sărută pe biata vrăjită, astfel încât o trezește. Pe scurt, prințul venit de nicăieri o salvează într-o clipă.

În mod firesc, vine și nunta, iar pe Lenuța (vrăjitoarea malefică) o iartă din oficiu copiii. Să nu uităm de vânător, care o cruțase pe Albă ca Zăpada sau de animalele pădurii (veverița & Co.) și cei șapte pitici: Bătrânul Balthazar, Vili veselul, Chichi curiosul, Friți fricosul, romanticul, Doru somnorosul și Nelu mititelu`.

La final, țin să vă spun că de data asta jocul actorilor a fost mult peste așteptările mele, în special datorită umorului celor trei mânuitori. Bravo, Adina, Nuți și Sorin! E o piesă care trebuie văzută pe viu.

P.S. Săptămâna viitoare publicăm și programul pentru luna martie.


Scrie un comentariu