Când luna e o mlaștină

51487262_2165472287098120_1088960039885996032_n

Teatrul Clasic „Ioan Slavici” prezintă spectacolul „Don juan se întoarce de la război”
Regia: Horia Suru
Traducerea: Alina Mang
Scenografia: Cristian Marin
Coregrafia: Momo Sanno
Design Grafic: Popa Laurian
Lumini: Lucian Moga
Distribuție: Andrei Elek, Adriana Ghiniță, Oltea Blaga, Carmen Butariu, Carmen Vlaga, Roxana Sabău, Liliana Balica, Iulia Pop, Amalia Huțan, Oana Kun, Iulia Dinu, Cecilia Donat-Lucanu, Oana Secară, Mariana Tofan, Angela Petrean Varjasi, Bianca Andras, Ileana Aciocârlănoaei, Raluca Hanc

Don Juan-ul din piesa noastră e plin de tristețe și singurătate. Farmecul i s-a dus și acum e bolnav, atât fizic, cât și de dor. This isn`t your typical love story. Așadar, vorbim de o dramă, presărată pe alocuri cu bucăți de comedie. La suprafață răsar și toate despărțirile, iar trauma războiului îl copleșește pur și simplu. Pentru abandonul logodnicei sale se simte vinovat doar în pragul morții. Când încearcă s-o găsească, aceasta se ferește să-i răspundă la scrisori. Toate femeile îi amintesc de ea, dar niciuna nu e cea pe care și-ar dori-o. Prin urmare, să înceapă călătoria introspectivă.

Partea întâi

În primul rând, vorbim întruna să umplem golul din viețile noastre. După terminarea războiului, ambele tabere au ieșit pe minus („V-a plăcut, nu v-a plăcut, datoria ne-am făcut”). Fundalu-i încă plin de tunuri și necaz. În mod simultan, avem frunze căzute și frunze care cad. Toată lumea a plecat. Nu mai e nimic.

Administratorul îți bate la ușă. Bărbații s-au mutat pe frontul din Siberia. Urmează morții, răniții și familiile dezmembrate. Tații sunt înregimentați. Pe lângă dispăruți, avem aventurile erotice ale funcționarilor. Invectivele sar în stânga și-n dreapta. Masculii rămân niște idioți. Apar jafurile și măcelarul e asasinat. Asistăm la alte vremuri, în care servitoarele vor să fie respectate. Până aici, majoritatea au trecut prin bătălii, războaie sau revoluții. Pe lună totul este mort. Bețivii circulă pretutindeni. Gripa face victime și cerșetorii au buzunarele goale.

Don Juan refuză avansurile femeilor și rămâne loial logodnicei sale. Eventual pe front mai găsești bărbați ca el. Altfel, e un lucru greu de crezut. Normal că-i grav rănit dacă se simte pierdut fără ea. Și toate astea până când Don Juan nu mai înțelege cine-ar trebui să fie.

 
Partea a doua

Neplăcerile și ghinionul ne vânează din oficiu. Au dispărut localurile fără muzică. Bărbații mor pe capete, iar mamele bocesc. Ți se pare moral să amanetezi chiar totul? N-ai decât să te vaiți. Nu voi putrezi aici cu tine, mamă! Tata mă lăsa să dansez, măcar el e un om practic. Cine are picioare frumoase, să le afișeze. Că sare gura lumii, asta-i altceva, zice una dintre fete.

Îmi place camera, o iau. Banii nu contează. Cu ce anume mă ocup? Cam asta mă întreb și eu. Să zicem că vând obiecte de artă din postura unei hiene care practică comerțul. Sunt un speculant cu puțin talent, ne mai spune Don Juan.

După război începe să ne pese de cei nehrăniți. Dumnezeu e doar o iluzie bună pentru mase. Dacă pui întrebări ești obraznic. Ne cunoaștem de undeva? Nu pot trăi fără zahăr. Suntem nebuni după asiatici. Popoarele din Orient ne depășesc pe toți. Bărbații înjosesc femeia și miniștrii-s mituiți. Guvernul e format din niște privilegiați.

Succesele ni le datorăm unor gaițe. În rest, n-avem suflet. Renunțăm la trecut și suntem înțeleși greșit; ne sperie orice. Apar amăgirile și vrem să uităm. Cine va plânge la despărțirea noastră?

Scrisoarea e ruptă. Ne aud vecinii. Ai vrea să mă arunc în râu? Copilul nostru nu mai e și nu mai pot avea copii. Nu mai primim vizitatori. Pereții sunt subțiri și efectiv nu mai rezist! M-ar omorî bărbatu` dacă m-ar vedea. Dă-mi drumul, ești al alteia! Eu nu aparțin nimănui. Mă lași așa ușor să plec? Măgarule! Abjectule! Cam așa stau treburile cu Don Juan în prezent.

Partea a treia

Ai nevoie de bani pentru o amică și apelezi la singurul capitalist pe care-l cunoști. Un mandat de arestare s-a emis pe numele său și trebuie să fugă peste graniță. Acesta te întreabă dacă-i arătoasă, să știe pentru ce plătește. Conduce prin forță, crime, nesimțire și teroare.

Societatea e formată din două extreme, adică din două clase: exploatații și exploatatorii. Fetele se ofilesc de tinere în fabrici. Capitalistul te face urâtă, însă se decide s-o ajute pe colega ta. Urmează chinurile și insultele. Mama unei june o ia razna cu totul. Criminalule, ai pus mâna pe copila mea! Ai sedus o minoră și-ai dus-o în pădure! Mergem la poliție și în sala de judecată. O merită și dacă nu e vinovat. Trebuia să fie arestat, dar a dispărut („Pădurarul m-a acuzat de hoție, a cui e pădurea asta?”).

Ninge. Niște fete se joacă-n zăpadă și se încălzesc cu vreascuri. Nu mai circulă niciun tren. Gara-i ca și moartă. La rândul lor, mlaștinile nu îngheață niciodată. Don Juan e întrebat de ce vrea să plece și i se oferă un mic-dejun la han. Însă, e musai să se vadă cu logodnica sa și vrea să prindă prima cursă. Munca l-a reținut destul și au multe să își spună.

Concluzie

Nu le rupeți urechile copiilor din zăpadă. Va ninge tot mai mult. Don Juan e un om de zăpadă negru, obosit.

don juan se intoarce de la razboi 2

ÎN CONTINUARE, VĂ AȘTEPTĂM LA TEATRU CU PROGRAMUL LUNII FEBRUARIE

Scrie un comentariu