Ca la Pink Floyd

omega la arad

Titlul descrie punctual ce-am trăit la concertul Omega (dedicat Zilelor Maghiare) din Piața Reconcilierii. Să mă șocheze oare faptul că n-a scris nimeni despre asta? Mă rog, minus jurnaliștii de la Pressalert, da` ăia țin de Timișoara. Ce vreau să zic e că de la Uriah Heep n-a mai fost un asemenea event. Prin urmare, cum să treci, Doamne, pe lângă așa ceva? Nici măcar promovarea n-a prea existat. Sigur, ungurii, cuminți, și-au notat în calendare, dar restul arădenilor? Când aflase vestea, până și doamnei de la Non Stop îi păruse rău. Și câți n-ar fi participat cu intrarea moca…

Până una-alta, platoul s-a umplut, iar audiția a durat în jur de două ore. Artiștii au avut o evoluție de zile mari – mai ales la anii lor. La final, veți observa cum au dezvoltat maeștrii în fiecare stil posibil; n-am uitat nici de fetele de la vocals și chitară. Variațiile s-au scurs în cele patru bisuri, pe când eu am filmat o bună parte din spectacol. Degajați și pozitivi, membrii Omega „treceau” prin explozii, lasere și artificii. La pachet au intrat și vestitele proiecții.

Cel mai simpatic și săltăreț mi s-a părut tobarul (Debreczeni Ferenc). Cine știe, poate-a stat prea mult pe scaun. Cât despre mine, m-au apucat durerile de spate. Respectivii fac asta de câteva decenii, iar eu obosesc doar uitându-mă la ei. Practic, textul meu i-o scuză pentru clipul de pe Youtube.

Mai departe, vă las cu discografia stufoasă a celor de la Omega, nume ce-i unește cu tainele universului. Și cine-mi spune că nu e așa, trăiește probabil pe altă planetă. Sunt efectiv niște titani cu un repertoriu unic. Ba uneori sunt susținuți și de ditamai orchestra.

La fel ca la Uriah Heep, vigoarea acestora a depășit orice așteptare. Pentru asta, publicul i-a aplaudat intens, readucându-i pe scenă. Astfel, lumea s-a umplut din nou de culoare și lumină, iar mașinile de fum și-au făcut și ele treaba.

omega la arad 2

Vibrațiile degajau emoții explozive, la care se adăugau surprizele și bucuria. N-au fost incidente, n-au rămas gunoaie-n urmă, deși ceaunele stăteau amplasate peste tot. Nu mai vorbim de beri și plăcinte. De fapt, asta era fața invizibilă a versurilor. Pe deasupra, oamenii au plecat încolonați – fenomen destul de rar în țărișoara noastră.

La rândul lor, cei de la Omega ne-au mulțumit pentru prezență, atât în piață, cât și pe rețelele de socializare. Îți dădeau senzația că-i știai de-o veșnicie la câtă căldură împrăștiau.

P.S. Faimoasa melodie „Gyöngyhajú lány” a devenit recent soundtrack-ul filmului „Mid90s”. Să nu cumva să nu-l vedeți, e o raritate.

Notă! De-a lungul carierei, legendele noastre au vândut peste 50 de milioane de discuri, deși majoritatea sunt în limba maghiară.

Scurt istoric

Omega s-a fondat în anul 1962, ajungând în scurt timp o emblemă a rock-ului european. Trupa a fost dizolvată în 1987, însă membrii acesteia s-au reunit în ’94. Totul a-nceput dintr-o joacă în liceu, după care numărul fanilor s-a înmulțit rapid.

Primele albume aveau un aer psihedelic și erau influențate de stilul Beatles-ilor. Abia apoi au apărut hard-rockul, space-rockul și rockul progresiv.

Celebra piesă „Fata cu părul perlat” a fost transformată în „White Dove” de către formația „Scorpions”, iar Kanye West a preluat-o fără acordul maghiarilor. Printre alte prelucrări, le mai menționăm pe cele din Yugoslavia, Lituania, Cehia sau Polonia.

În 2016, s-au stins saxofonistul și tobarul (cel de-al doilea la o lună distanță), însă Omega își urmează în continuare destinul. Eu, pe de altă parte, mă voi opri aici, nu înainte să vă urez vizionare plăcută.

GALERIE FOTO AICI

Scrie un comentariu