„Ai mei erau super” – mai mult decât o piesă: o emoționantă amintire colectivă

ai mei erau super

Câți dintre noi își apreciază cu adevărat părinții? Sau câți pot spune că îi cunosc cu adevărat, ca oameni, nu doar ca acea figură care le-a coordonat viața până într-un punct și care le-a asigurat mâncarea pe masă?

Uneori, ne dăm seama cât de mult i-am iubit doar după ce ei nu mai sunt, când simțim golul pe care ni l-au lăsat în suflet. Atunci începem să analizăm, să căutăm disperați prin fotografii și prin obiectele rămase, indicii care să ne facă să înțelegem cine erau acești oameni de lângă noi cu adevărat. Iar după multe căutări, realizăm cât de minunați erau, câte gesturi superbe au făcut pentru noi, gesturi pe care atunci când eram mici le luam la minus zece grade. Și atunci… șiroaiele de lacrimi alunecă pe obraji și simțim un nod puternic în gât, știind că singurii oameni care ne-au iubit necondiționat s-au dus.

Dar unii dintre noi au norocul să descopere latura umană a părinților înainte de a fi prea târziu și, în acel moment, din simpli părinți, ajung ceva mult mai mult. Ajung prietenii cei mai prețuiți. Ajung aliați. Ajung sufletul nostru. Și toate certurile și sâcâielile de când eram mici par simple copilării fără sens.

Echipa de actori ai Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad a înțeles perfect acest lucru, aducând la viață amintirile lor, printr-o piesă scrisă în totalitate de ei – „AI MEI ERAU SUPER!”.

O piesă cu adevărat emoționantă, în care cei cinci actori și-au povestit, fiecare, într-un stil 100% autentic, propria copilărie și viețile părinților. Au descris modul în care aceștia s-au cunoscut, s-au îndrăgostit, s-au căsătorit, iar apoi i-au adus pe lume și i-au îngrijit.

Scena a fost decorată cu obiectele personale ale actorilor – amintiri din copilăria lor, martore ale unor timpuri pe care unii dintre noi le știm doar din povești.

Năzbâtiile copilăriei, obiceiurile generațiilor din vremurile comuniste, dificultățile traiului de atunci, dar și picanterii din tinerețea unor oameni care erau la fel ca mine și ca tine, cu aceleași nevoi, dorințe, bucurii și decepții.  Iar toate aceste relatări având ca „back-up” proiecții cu fotografiile persoanelor descrise.

O piesă minunată, care a atins latura noastră emoțională, care ne-a provocat să fim introspectivi și să simțim cu adevărat că și ai noștri, fie ei cum o fi, erau și sunt – totuși – super.

 


 

DISTRIBUȚIA: Alina Danciu, Carmen Vlaga-Bogdan, Roxana Sabău-Nica, Robert Pavicsits, Ștefan Statnic

REGIA: Cristian Ban

SCENOGRAFIA: Cristina Milea

Scrie un comentariu