afară

woodmen

afară nu ştiu ce se-ntâmplă, dar (deja) se aud petarde. bormaşinile finisează, ambulanţele fac turul oraşului. copiii trimit mingea în gardul care împrejmuieşte curtea betonată a liceului baptist de lângă mine. se bucură când nimeresc poarta. oră de oră aud cum se sună. puţin mai încolo se aruncă periodic cu dale, cărămizi şi bucăţi de fier într-o remorcă. se urlă.

nopţile trecute, pe la 4 dimineaţa, zbierase încontinuu pe stradă la mine o doamnă, de zici că era zgripțuroaică. horror! şi eram singur. mi s-a făcut rău în pat, mă simţeam paralizat. geamul era întredeschis. ştiam sigur că nu visez. cineva a venit s-o măture. apoi a râs o vreme ca joker la finalul primului batman. când nu s-a mai auzit nimic, am crezut c-a intrat în bloc. am adormit cu greu.

Scrie un comentariu