Acvariu horror la Kinema Ikon

Am pierdut penultimele patru episoade din serialul de expoziții Kinema Ikon din patru motive diferite, dar nu mi-a rămas niciun motiv să mă-ngrijorez: episoadele rămân în continuare ca pe un torrent cu seederi ocazionali care revin și revin periodic, ca niște peștișori în ocean. În momentul când am reușit să mă downloadez din nou în muzeu, am nimerit într-un acvariu în care fauna artistică s-a multiplicat și tocmai rulase un episod horror neașteptat de puternic… mirositor.

Țipete surde și solzi prăjiți. Rareș mânca pește la un metru distanță de mine. A stins gustul amar cu nachos și icre. M-am îndreptat spre chestiile noi ce au mai apărut în sala Kinema Ikon în ultima perioadă, ratate de mine. Pentru scurt timp a trecut pe acolo și Mimi Sălăjan (aka Selfmademusic). L-am întrebat cât se poate de elegant și cu băgare de seamă ca nu cumva să sună ofensiv „ce-i cu asta?” și mi-a sugerat să mă uit mai atent. „E o poezie horror acolo”. Niște pești au murit. Dar de ce a murit poezia? Sau n-a murit? Cu siguranță ceva nu mirosea a bine.

„CATFISH” – de Mimi Sălăjan și Adelina Laura. Kinema ikon: serial / s.3 / e.14. O poveste de groază pusă pe mut. O odă pentru slăbiciunea primită de la Natură și naturalețea sfârșitului neputincios. Groaza din ochii imenși și sticloși. Sau… arta din ochii imenși și sticloși… ? Răspunsul s-a prăjit și Rareș a mâncat câțiva peștișori, din solidaritate. Nu vom afla miezul acestui mister decât dacă vom avea impresia că am aflat. Trebuie să existe un răspuns la o întrebare inexistentă? La Kinema Ikon, cu siguranță nu.

Dar care-i faza cu acești little motherfuckers? – am putea să insistăm.

(ki: serial / s.3 e.11 / Adrian Sandu: The Balcony)